După ce am găsit cazare lângă Sibiu, ajunși la locație ne-am desfăcut bagajele și am pornit în recunoaștere, prin sat.

Amnașul e o localitate liniștită. Strada principală e foarte largă și tocmai bună pentru drumeții.

Admiram cu bucurie natura și casele vechi. Deodată, mi-a atras atenția ceva…

Când am intrat prima dată în curte am dat cu ochii de vița de vie, care devenise stăpâna locului, ale cărei frunze verzi erau mângâiate de lumina soarelui, iar fiecare adiere de vânt făcea ca acestea parcă să șoptească. Asta a făcut ca în mintea mea să înceapă să se țeasă o poveste… povestea unui străbunic… a străbunicului… a lui Johan, cel care a plantat acești butuci de viță de vie. Primii doi butuci, unul cu struguri albi, celălalt cu struguri negrii, i-a plantat când s-a căsătorit cu Ana, o româncă pe care a întâlnit-o într-o duminică la hora din fața cârciumei, dintr-un sat din mărginime, unde mersese să ducă un butoi cu vin.
   A intrat în horă lângă ea, deși nu știa să joace niciun dans românesc și de atunci au rămas nedespărțiți în ciuda concepțiilor săsești de a se căsători doar cu membrii ai comunității.
   Ceilalți doi butuci i-a plantat, pe rând, când i s-au născut cei 2 copii. Așa au ajuns butucii de viță de vie, ale căror vrejuri au acaparat, teptat, întreaga curte, să devină, în ani, nu doar stăpânii curții ci și ai casei pe care o infășoară ocrotitor.
  Johan era un sas atipic, adică mai mult romantic, decât chibzuit. La un an după nunta cu Ana, a mers la târg în Sibiu unde a vândut aproape tot vinul din recolta acelui an. La întoarcerea a văzut într-o vitrină un gramofon pe care l-a cumpărat, împreună cu trei discuri, cu toți banii câștigați.
   Când a ajums acasă, a invitat-o pe Ana, zâmbind pe sub mustață, să se așeze lângă el. A pus gramofonul între ei, a fixat unul din discuri, a întors manivela și…
   Au stat amândoi cu ochii pe discul ce se învârtea, fermecați de sunetele scoase până când acul gramofonului s-a oprit și muzica a încetat. Atunci s-a auzit pentru prima dată sunetul de gramofon în sat…
   Am mai luat o gura de cafea din cana pe care o luasem cu mine și m-am așezat la umbra viței de vie pentru a-mi continua povestea.
   Oare cui îi era dedicat butucul la umbra căruia m-am așezat?…și…cum să continui povestea?
   Tu la umbra cărui butuc te vei așeza și ce poveste îți vei imagina?… sau vei continua povestea mea?